O poveste mai putin stiuta

Există câteva melodii pe care nu se poate, ca vreo un român, să nu le fi auzit măcar o dată în viată. Unele dintre aceste melodii, însă, ascund povesti mai mult decât spectaculoase, care sunt, până azi, neștiute de către publicul larg. Povestea melodiei de generic a emisiunii ”Teleenciclopedia”, este una dintre acestea. Numărul românilor care au avut ocazia să asculte această piesă superbă în forma ei completă, de cca.7 minute durată, este extrem de redus, iar pe seama ei circulă veritabile legende, destul de paralele cu realitatea. Se înșeală chiar și Wikipedia. Se știe că melodia a fost compusă în anii 50 de Nicolae Kirculescu (1903-1985), talentat autor de muzică de teatru și film, de romante, de operete samd. Din nefericire, deși e una dintre cele mai frumoase piese compuse vreodată de un român, piesa nu a beneficiat decît de o singură editare pe disc de vinil, înainte de 1989, si apoi pe CD, în anii 90. În plus, nici măcar numele corect al melodiei nu e deplin cunoscut, asta pentru că ea se cheamă ”Moment muzical”, dar, dintr-o eroare umană, pe discul Electrecord a fost trecută drept ”Patru studii de concert pentru pian”, o cu totul altă lucrare, ceea ce produce pînă azi confuzie între melomani. Se mai spune că melodia, în forma prezentă pe genericul Teleenciclopediei a fost înregistrată în 1965 de către marele pianist Dan Grigore, pe atunci student, împreună cu orchestra Radio, condusă de Iosif Conta. În acelasi an a fost lansată și ”Teleenciclopedia” la TVR, devenită azi cea mai longevivă emisiune din istoria României. Numai că lucrurile au stat altfel, în realitate. O dezvăluie, pentru Inpolitics, a însuși maestrul Dan Grigore: ”Genericul Teleenciclopediei a fost creat, inițial, în 1965, după o înregistrare realizată chiar de autor, Nicolae Kirculescu, la pian. Numai că la montaj, cînd s-a operat scurtarea înregistrării pentru a se suprapune cu genericul emisiunii, s-a tăiat defectuos, astfel că a rezultat o bucată din care lipsea o pătrime și zgâria auzul. La vremea respectivă nici măcar nu auzisem de Kirculescu, dar melodia lui mutilată o auzeam în fiecare săptămâna. După mai bine de un deceniu, nu am mai rezistat și i-am semnalat acest neajuns realizatoarei Luminița Constantinescu, de la Televiziune, dar a apărut o altă problemă: montajul nu putea fi refăcut, pentru că înregistrarea originală se pierduse. Luminița mi-a propus atunci să facem o nouă înregistrare a melodiei, cu mine la pian. Am acceptat să fac asta, și chiar pe gratis, pentru că soția marelui compozitor îmi spusese că nu au de unde să mă plătească. Am făcut înregistrarea la sfîrsitul anilor 80, cu Iosif Conta la pupitru și din ea s-a realizat noul generic al emisiunii. Ulterior, melodia a fost editată pe un disc Electrecord și apoi pe CD, fără ca eu să primesc vreun ban. De altfel, a fost prima și ultima dată cînd am interpretat acea bucată muzicală superbă. După revoluție, cei de la TVR au făcut o manevră, dacă putem spune astfel, aplicînd un soi de blurare electronică a melodiei de la Teleenciclopedia, pentru a crea impresia că e o altă înregistrare, probabil pentru a evita plata drepturilor de autor, în condițiile noii legislații a copyright-ului. Nu m-au păcălit, era imposibil să nu îmi recunosc propria interpretare, dar nu am mai avut cînd să ridic problema drepturilor de autor pentru că, ulterior, au decis să înlocuiască înregistrarea cu totul, preferînd o interpretare (Petre Mărgineanu n.n.) pe bază de instrumente electronice”. Dan Grigore crede că e păcat că această bucată deosebită nu a fost mai bine promovată, iar românii nu o cunosc decît parțial, prin fragmentul difuzat săptămânal la TVR. În schimb, s-au gîndit să o ”valorifice” lăutarii rromi, existînd o înregistrare caricaturală realizată acum câțiva ani de un taraf celebru. Audiție plăcută!